Cateodata mi-as fi dorit sa nu fiu atat de pasionat de tot ceea ce inseamna fotbal. De fapt, e putin spus pasionat. As spune ca sunt de-a dreptul drogat. Mai ales de fotbalul baimarean.
Nu de putine ori am incercat sa arunc o privire si spre alte sporturi care fac cinste orasului meu. Am renuntat de ceva vreme la aceasta initiativa. Sunt prea orbit de dependenta de fotbal.
Unul dintre sporturile vizate a fost rugby-ul. In 2009, cand CSM Stiinta Baia Mare a castigat primul titlu de campioana dupa o pauza de 19 ani, mi-am promis ca o sa merg la meciuri si o sa invat cu ce se mananca sportul care-i face fericiti pe o mare parte dintre concetatenii mei. Nici in ziua de azi nu am asistat la vreun meci de-al rugbystilor baimareni.
Au trecut doua sezoane de la acea promisiune. Intre timp, CSM Stiinta Baia Mare a mai castigat un titlu de campioana si se pregateste sa-l cucereasca pe cel de-al treilea, tot pe “Arcul de Triumf” din capitala, tot intr-o finala cu Steaua Bucuresti. Meciul va avea loc in 26 noiembrie, de la orele 17:00.
Pe langa dependenta de fotbal, cred ca sunt si stricat la “mansarda”. Nu pot explica in vreun alt mod faptul ca, desi Barcelona rugby-ului romanesc se trage din Baia Mare, eu n-am stat niciodata in preajma gardurilor ce imprejmuiesc stadionul “Lascar Ghinet”.
Exista vreun leac pentru dependenta de fotbal?
