Am primit de la Beni Ono niste fragmente din cartea “Antrenori la ora confesiunilor”, scrisa de Mihai Ionescu. Pasajele urmatoare, aparute la lumina tiparului in 1982, fac referire la omul care a reusit sa faca din FC Baia Mare o echipa-minune a fotbalului romanesc, Viorel Mateianu. Sper sa aveti rabdare sa parcurgeti randurile urmatoare, caci nu veti regreta. Spor la citit!
“Am impartit cu Viorel Mateianu, timp de aproape doua saptamani, camera de hotel la Milano, la Napoli si Roma. Am stat alaturi in tribunele zgomotoase ale stadioanelor San Siro, San Paulo si Olimpic, urmarind, pe arsita sau pe ploaie cele mai bune echipe de pe continent. Am colindat, cu aparatul de fotografiat si ghidul in mana, prin marea piata a Domnului milanez, pe malurile golfului napolitan mereu acoperite de zambetul zoarelui si larg deschise spre Vezuviu si Capri, pe strazile incarcate de istorie din toate timpurile ale metropolei italiene, purtand si marturiile inestimabileale existentei de necontestat a stramosilor nostri pe pamantul de azi al tarii. Seara tarziu, cand oboseala zilei parea ca ne invinge, ne regaseam parca si mai dornici de fotbal in fata televizorului, cu carnetelul si creionul alaturi, notand tot ceea ce nu vazusem e alte stadioane si trebuia inregistrat in „jurnalul de bord al unei expeditii de documentare”.
Si Viorel Mateianu umplea caiete de insemnari, facea scheme de circulatia balonului, desena trasee, combinatii care i se pareau interesante si eficace, inchipuindu-si-i in locul lui Zoff, Krol, Collovati, Gentile, Schuster, Muller, Rummenigge pe Sabau, Molnar, Muresan, Pamfil, Koller, Rozsnyai, Deac si Terhes. Nu ne culcam niciodata inainte de ora 2 noaptea, iar uneori se intampla sa ne apuce zorile, discutand despre fotbal.
Intr-o seara apucasem sa stingem luminile ceva mai devreme pentru ca a doua zi urmam sa plecam din Milano spre Napoli, Era trecut de miezul noptii cand Viorel Mateianu m-a trezit din somn. Se intamplase ca lui Viorel Mateianu sa-i vina o idee noua de asezare a jucatorilor in teren. M-am facut ca doar atipisem, ca de fapt nu m-a deranjat prea mult si ca sa fiu sigur ca dupa ce lamurim problema o sa se culce, am acceptat un dialog. Eroare din partea mea sa cred asa ceva despre unul care manca fotbalul si fara paine. Viorel Mateianu m-a tinut „in priza” pana in zori cu tot felul de intrebari, presupuneri si marturisiri. El a promis ca va aduce retusuri necesare adaptarii ideii sale de joc la un fotbal mai realist. Nu a dispus de prea mult timp pentru a realiza asta pentru ca, chiar in toamna care a urmat, si-a facut din pacate, aparitia momentul marelui recul, previzibil dealtfel, in viata echipei din Baia Mare.
Inceputul campionatului 1980-81, calm, cu rezultate bune, succese uneori chiar facile pentru baimareni, nu parea insa sa anunte furtuna care avea sa se dezlantuie pe parcursul turului si care, in retur, avea sa se transforme intr-un adevarat cataclism competitional. Si aceasta pentru ca FC Baia Mare ocupa, dupa etapa a cincea, un loc patru in clasament, care nu reprezenta nici mai mult nici mai putin, decat pozitia finala din precedentul campionat.
„ Avem nevoie de un fotbal mai practic, mai putin estetic, orientat spre rezultat” declara Viorel Mateianu dupa o serie de trei victorii consecutive , printre care si una la Bucuresti, cu 3-0, in fata fostei sale echipe, Progresul-Vulcan. “Meciurile campionatului din Italia m-au facut sa renunt la ideea jocului cu iz romantic, care incuraja prea mult riscul, si sa jucam ceva mai prudent in defensiva, sa ne aparam mai bine prin reducerea spatiilor dintre fundasi sau dintre libero si portar, evitand posibilitatea de a ne prinde descoperiti. In acest fel, azi nimeni nu va mai putea spune ca jucand impotriva apararii noastre are o paine bune de mancat. Cine mai crede asa ceva se pacaleste”.
N-au trecut nici trei zile de la aceasta declaratie aparuta in ziarul „Sportul” si in etapa a 6-a, FC Baia Mare a incasat, la Pitesti, o bataie zdravana cu 5-0 de la FC Arges. In etapa urmatoare a venit o alta infrangere la scor, la Galati, cu 4-0 si astfel, in numai exact doua meciuri, echipa lui Mateianu a incasat exact cat inscrisese in celelalte trei dinainte, incheiate cu tot atatea victorii.
Toate bune si la locul lor, cum se spune, daca lucrurile s-ar fi indreptat in continuare. Dar, in mod cu totul neasteptat FC Baia Mare este de doua ori consecutiv „la podea”, fiind invinsa pe teren propriu de FC Olt si Universitatea Cluj. Si din numai doua „cartuse”, echipa lui Viorel Mateianu, cu minus trei in clasament. Plonja spre subsolul clasamentului, unde si-a gasit in etapele urmatoare prin jocul rezultatelor, un loc stabil in vecinatatea „lanternei rosii”.
Si a venit pauza competitionala cu mari speranta ca ea va fi un sfetnic bun. Mateianu a lucrat toata iarna cu gandul la revansa de primavara. Timpul nu i-a permis realizarea unei tactici noi peste vechiul mod de actiune, insa ceva ceva s-a reusit. Prea putin insa pentru a aduce „nava baimareana” la suprafata si la mal. In plus, sansa l-a ocolit deseori pe Mateianu si echipa lui. Un astfel de moment a fost in retur, in etapa a 22-a, cand FC Baia Mare a jucat cu Chimia, la Rm Valcea. Aici i –a fost dat lui Mateianu raspunsul la intrebarea „a fi sau a nu fi”. Si pana in min 72 al meciului, cand Baia Mare conducea cu 1-0, putand conduce si mai clar cand Terhes cu poarta goala nu rata un gol gata facut. Pana in acel minut, deci raspunsul era „a fi”. In min 72 insa Chimia a egalat scorul prin anonimul Preda. Dar si asa ramanea varianta unei remize si a unui punct. Norocul l-a parasit insa pe Viorel Mateianu cand mai ramasese doar o secunda din cele 5400 ale meciului. Una singura. Ultima, care a fost si cea cu lovitura de gratie schimband raspunsul din „a fi” in „a nu fi”.
La sfarsitul meciului dupa care jucatorii baimareni s-au prabusit la pamant, Viorel Mateianu n-a mai fost antrenorul echipei pe care o promovase in prima divizie si cu care urcase doua campionate la rand pana aproape de locurile cu medalii. „Pentru ca jucatorii nu sunt niciodata vinovati iar conducatorii se dau mari si apar in fata numai cande echipa merge bine” asta spunea Viorel Mateianu la putin timp dupa divortul de FC Baia Mare.”
