Cu riscul de a deveni sentimental, va marturisesc faptul ca in acest an, primele zile ale lunii septembrie sunt pline de melancolie. De vina nu e vremea mohorata, nici gandul ca in curand nu o sa mai lenevesc precum in zilele fierbinti de vara…
In anii anteriori, primele zile ale lunii septembrie erau dedicate procesului de smulgere a parului din cap. Faceam asta deoarece consideram ca vacanta de vara a trecut prea repede iar eu urma sa dau piept cu un nou an scolar, cu noi teze, cu noi mustrari din partea profesorilor…
Acum e altceva. Am ajuns sa fiu invidios pana si pe fratiorii mei, care urmeaza sa inceapa clasa a VII-a. E oarecum enervant sa-i aud plangandu-se, sa-i vad cumparandu-si ghiozdane noi, iar eu sa joc rolul unui trantor speriat de maturizare.
Ma credeti sau nu, mi-e dor de liceu, desi au trecut abia 3 luni de la ultimul sunet de clopotel.
La final, am un sfat pentru cei care urmeaza sa intre in clasa a XII-a din aceasta toamna: traiti ultimul an de liceu ca si cum ar fi ultimul an din viata voastra!
