Pe la inceputul anului, am platit aproape 300 de euro factura la telefon. Din cauza internetului mobil. Intr-o noapte, am adormit si am uitat sa opresc conexiunea la internet. De atunci, am hotarat sa ma limitez la sunat si trimis de mesaje. Nimic mai mult.
Inca sunt de parere ca am luat cea ma buna decizie. Cand ies in oras cu prietenii, imi vad de distractie. Nu simt nevoia sa vad ce noutati au aparut pe Facebook sau pe Twitter. Au fost si nopti in care imi lasam telefonul acasa, dar am renuntat la aceasta practica. Nu de alta, dar daca se intampla ceva grav si nimeni nu poate sa dea de mine?
Am fost la cateva intalniri in care erau implicate diverse personaje din blogosfera romaneasca. Ma felicitam atunci cand ii vedeam cum stateau cu ochii in telefon. Imi ziceam: “Bravo, ba, poti sa iti savurezi in liniste berea!”
Puteti sa imi spuneti ca sunt de moda veche, insa ma bucur ca am reusit sa stabilesc o granita intre lumea virtuala si viata reala – chiar daca aparitia granitei se datoreaza unui accident nefericit. Ceea ce va recomand si voua, internautilor de pretutindeni.
Azi, un tovaras mi-a pus urmatoarea intrebare: “Daca ai avea un baiat, l-ai obliga sa tina cu echipa pe care o simpatizezi?”. Se referea la simpatia pentru Rapid, nu la pasiunea pe care o manifest fata de FC Baia Mare, echipa de la care mi-a ramas doar istoria.
