As plati oricat pentru un spectacol oferit de 11 actori legendari

In randurile urmatoare, nu veti citi despre echipa ideala. Nu am nici pretentia sa o credeti invincibila. Am alcatuit-o din fotbalisti cu care mi-as fi dorit sa fiu contemporan. Asta e singurul criteriu. Inainte de a trece mai departe, am o dorinta: credeti-ma pe cuvant cand spun ca as plati oricat pentru a-i aplauda cu frenezie din inaltul tribunelor.

Poate vi se pare o decizie ciudata, dar as vrea ca poarta acelei echipe sa fie aparata de haiosul Rica Raducanu. In imaginatia mea, Raducanu rade cu copiii de mingi in timpul meciurilor, dribleaza pana nu mai are suflu, face gafe, dar isi salveaza echipa in nenumarate randuri.

In centrul defensivei isi face aparitia Alexandru Koller, un aparator in vesminte de golgheter. Tot lui Koller ii revine si banderola de capitan. Pentru flancul drept il propun pe Vasile Zavoda, un jucator nascut in muntii Rodnei, deci dotat cu plamanii necesari pentru a ara banda dreapta. In stanga o sa fie Anton Weissenbacher.

In caz ca nu v-ati prins, sunt adeptul asezarii ofensive 3-4-3. Si pentru ca nu-mi plac mijlocasii defensivi, in echipa mea nu o sa existe acest post. O sa fie doar mijlocasi preocupati cu spectacolul, nu cu controlarea tibiilor.

Asadar, incepem cu numele lui Vasile Gergely, ale carui sarcini vor fi similare cu cele ale unui mijlocas dreapta. Putin mai spre centrul terenului, va evolua capriciosul Zoli Ivansuc. Zoli adora sa fie extrema dreapta, insa imi va face pe plac si va forma un cuplu de mijlocasi ofensivi alaturi de inegalabilul Nicolae Dobrin. Pozitia de extrema stanga ii va reveni lui Francisc Zavoda. In mod normal, Feri ar trebui sa fie atacant, dar am preferat sa-l sacrific pentru un alt nume.

De cele mai multe ori, tactica sugruma spectacolul fotbalului. De aceea, cei 3 atacanti din echipa mea beneficiaza de libertate totala. Sunt liberi sa joace in ce parte vor, cu conditia sa produca extaz in tribune. Stati asa, ca nu v-am spus care sunt cele 3 varfuri.

Ei bine, unul dintre ei e Mircea Sasu. L-am introdus titular pentru ca mi-a promis ca imi va arata cum l-a umilit pe portarul danez in 1963, cand Romania a invins-o pe Danemarca, scor 2-1. Cel de-al doilea fotbalist pe care as vrea sa-l vad rupand plasele portilor adverse e “Giussy” Baratky, atacantul dupa care suspina tribunele Giulestiului pana si in ziua de azi. Ultimul, dar nu cel din urma, e Viorel Mateianu. Pe langa sarcina de a innoda picioarele fundasilor, Mateianu e si antrenorul echipei formata din jucatori pe care as vrea sa-i vad dand macar o singura reprezentatie.

Apropo, sunt doar 3 jucatori baimareni in 11-le enumerat mai sus. Patriotul local din mine ar fi vrut sa fie mai multi, dar nu-mi pot infrana admiratia pentru jucatori legendari precum Dobrin sau Ivansuc.

*inspirat de articolul lui Adrian Georgescu.