Nimic pe lumea asta nu e mai rea decat singuratatea

Pe ulita bunicilor mei traieste o batranica singura. Sotul femeii a plecat dintre noi inca de dinainte de a ma naste, iar singurul baiat pe care il are e plecat in strainatate de ani buni.

Batranica abia mai umbla. O dor foarte tare picioarele si nu iese din casa decat pentru a se aseza pe banca din fata casei, cu privirea pierduta si cu gandul, cel mai probabil, la feciorul care se pare ca a uitat de existenta ei. Traieste doar din mila vecinilor. Cu auzul sta si mai prost. Te intelege doar daca te afli la un metru de ea si rostesti cuvintele clar si raspicat.

Maine dimineata o sa plec la bunici cu scopul de a culege struguri si de a bea primele pahare de must din aceasta toamna. Desi astept cu nerabdare, ma gandesc ca iar o sa-mi iasa batranica in drum. Nu ar fi o problema daca nu m-ar indemna sa ocup un loc pe bancuta si daca nu mi-ar adresa intrebarea care ma face incapabil sa o privesc in ochi:

- Nu mi-ai vazut feciorul pe la oras?

Ca-ntotdeauna, o sa reusesc cu greu sa articulez un “Nu. Noroc bun!”, si o sa ma ridic in graba de pe banca deoarece nu pot sa o privesc in ochi. Puteti sa ma faceti las, insa nu am curajul sa-i infrunt privirile incarcate cu durerea singuratatii.

Cunoscandu-i situatia, cu greu ma puteti convinge ca exista ceva pe lumea asta mai rea decat singuratatea.