De Craciun o sa fiu din nou nepotul cel mai rasfatat de bunici

De azi dimineata am intrat in vacanta. Nu stiu voi cum sunteti, dar eu am un motiv temeinic pentru a astepta cu nerabdare vacantele, in special pe cea de Craciun: bunicii mei si tot ceea ce tine de locul in care am copilarit.

Craciunul e perioada in care ma simt din nou in copilarie. La acest fapt contribuie din plin bunicii mei, prajiturile facute de bunica, vinul si palinca scoase din pivnita de bunicul, neamul adunat de prin toate colturile tarii si prietenii alaturi de care am cunoscut bucuria copilariei. Pe multi dintre ei nu i-am vazut de ani de zile, fiind plecati in strainatate. Unii stabiliti definitiv cu familia, altii in cautarea resurselor care sa le ofere o viata mai buna la intoarcere. Nu mai conteaza nimic, important este ca o sa fie o revedere al naibii de placuta.

Din telefoanele pe care le-am dat, am aflat ca o sa fie un Craciun cu zapada din belsug. I-am si transmis bunicului meu sa-mi caute sania in podul casei. Se ascunde undeva pe acolo de rusinea anilor ce au trecut si de rugina ce a cuprins-o. O reabilitez cu putina vopsea si slanina (pentru ca sa alunece mai usor). Dealurile sunt tot acolo. Din fericire, ele nu au fost afectate de trecerea anilor. Ba din contra, copiii din sat au avut grija ca dealurile sa nu ramana pustii.

Acum, ca v-am explicat de ce o sa fie cateva zile de pauza in acest colt de internet, nu-mi ramane decat sa va urez sarbatori fericite. Eu am sa profit din plin de aceasta pauza si am sa ma simt din nou copilul care fugea prin curte alaturi de un caine si o minge de fotbal. Ceea ce va doresc si voua!