“U”, cea mai iubita vocala

Aveti aici un articol tare drag mie. In primul rand, pentru ca e scris de o veritabila “sapca rosie”.  Mai jos aveti randuri scrijelite de un om care a ramas fidel celui mai iubit club din Ardeal, in ciuda performantelor inregistrate in ultimii ani de catre CFR Cluj. Iar in al doilea rand, ma simt nevoit sa recunosc ca mi-a placut foarte mult lecturarea acestui articol. M-am simtit precum intr-o incursiune in istoria fotbalului. Cu siguranta o sa va placa si voua.

Vasile Manu

Dintre toate cele 8 vocale din limba română, “U” este cea mai plăcută la auz. Poate fi auzită în peluza “Şepcilor Roşii” la fiecare meci pe care-l joacă cea mai iubită echipă din Ardeal, acasă şi în deplasare. Dar nu vorbim despre fonetică acum, ci despre un simbol. Simbolul “U”.

Din 1919 de când nişte studenţi nebuni şi frumoşi avându-l pe profesorul Iuliu Haţieganu drept făuritor au pus bazele acestui club, Universitatea Cluj a trecut prin multe faze importante care au reprezentat câte o bornă importantă în hall of fame-ul fotbalului clujean. De departe cea mai importantă realizare din istoria Universităţii este câştigarea Cupei României în 1965 – denumită atunci Ştiinţa Cluj, am învins FC Argeş cu scorul de 2-1 şi am adus Cupa acasă, pe bătrânul Ion Moina

Un alt eveniment important din istoria acestui club măreţ este “Bejenia de la Sibiu”, din perioada 1940-1045, când Universitatea a fost silită să se mute la Sibiu din cauza “Dictatului de la Viena”. Mare parte din simpatia acestui club se datorează refuzului de a juca în Transilvania controlată pe atunci de Imperiul Austro-Ungar. Dar să lăsam trecutul deoparte şi să vorbim un pic de prezent, respectiv viitor.

Viitorul a început să sune bine pentru noi de când fostul acţionar de la Dinamo, Florian Walter, a preluat cârma clubului. Şi nu putem decât să-i fim recunoscători pentru asta. Dintre câţi oamenii de afaceri are Clujul, a trebuit să vină unul de la Bucureşti ca să investească la echipa fanion a oraşului! Nici un clujean cu bani nu a îndrăznit să scape nişte bani la Universitatea, dar le place când echipa merge şi îi vezi cu fularul alb-negru la gât la meciurile de acasă.

După lungi eşecuri şi dezamăgiri în eşalonul secund, pe malul Someşului se simte mirosul performanţei. Don Walter a redat clubului strălucirea de altădată. Cu experimentaţii Niculescu şi Boştină, tinerii promiţători Lemnaru, Tobă şi Vasile Gheorghe, străinii Balde, Mendy, Delgado şi Reinaldo, Universitatea galopează în Liga I. Şi o face surprinzător de bine, lucru ce nu poate decât să ne bucure.

Mulţumită Consiliului Judeţean Cluj, începând cu anul 2011 vom avea un stadion de 5 stele, pe care sperăm să-l udăm cu un loc de cupă europeană măcar, dacă nu chiar un titlu de campioană. Ar fi mirific. Avem 4 victorii şi un egal după 8 etape şi un loc 7 pe care-l ocupăm înaintea derby-ul cu concitadina de la CFR, meci în care ne gândim doar la victorie. La fel cum o victorie pentru Dinamo împotriva Stelei face cât un campionat, şi viceversa, la fel şi la noi, o victorie cu CFR face cât un campionat.

Tot răul spre bine! Haide “U”, şi de mere şi de nu…