Noua de ce ne-ar pasa de FC Maramures?

Cine a fost la partida de aseara, dintre FC Maramures si Seso Campia Turzii, a avut parte de o liniste cum nici in propria casa nu o sa aiba parte vreodata. Singurele elemente care perturbau linistea au fost semintele sparte, vocea unui batranel care striga din minut in minut “golul, golul” si o vuvuzela adusa din fundul Africii.

Galeria baimareana, din care am facut parte vreme de doi ani de zile, nu s-a prezentat la acest meci. Daca e sa spuneti ca ne-am stins odata cu FC Baia Mare, spuneti-o fara nicio rusine. Chiar asa stau lucrurile. Dar de aici pana sa ajungeti sa spuneti ca nu mai avem chef de fotbalul din localitate, e cale lunga. Fotbalul il mancam pe paine, indiferent ca-l jucam noi in curtile liceelor sau ca-l joaca adevaratii profesionisti ai balonului. Problema lipsei unei galerii la meciul echipei locale de fotbal trebuie privita dintr-un alt punct de vedere.

Inca de la infiintarea primei galerii cu adevarat organizate, adica pe la sfarsitul verii anului 2008, ne-am lovit de problemele financiare de la defuncta FC Baia Mare. Jucatorii nu erau platiti cu lunile desi invingeau la scor orice contracandidata din seria 6 a Ligii a III-a, sezonul 2008/2009. Noi am fost mereu alaturi de ei, luptand necontenit in peluza pentru dreptul lor: plata salariilor si a primelor ce li se cuveneau. Jucatorii baimareni vedeau ca noua ne pasa de ei si prin urmare, s-a nacut o relatie speciala intre noi, una pe care nu am mai gasit-o un sezon mai tarziu, in Liga 2.

Sezonul de liga a III-a a trecut cum a trecut, cu toate greutatile financiare ce atarnau inca de pe atunci pe umerii echipei noastre dragi. Iarna anului 2009 ne-a adus la un prag de desfiintare. Atunci s-a consemnat o data istorica pentru noi: 11 februarie. Este ziua in care suporterii baimareni au iesit in strada pentru a-si striga durerea, pentru a atrage atentia asupra muribundei (pe atunci) FC Baia Mare. Eforturile ne-au fost rasplatite cat de cat iar echipa noastra a fost mentinuta in viata pe durata returului sezonului 2009/2010.

Mai multe nu aveam ce sa facem. Suntem prea putini pentru a intreprinde adevarate actiuni de salvare. Asa ca am fost nevoiti sa ne mentinem increderea in Dan Hotico, omul care s-a zbatut in iarna cu pricina pentru a evita falimentul. Am gresit facand asta. Acelasi Dan Hotico ne-a intors spatele si si-a creat propria jucarie, actuala formatie ce joaca pe “Viorel Mateianu”. Sa zicem ca nu mai putea sa faca nimic, solutii nu se mai gaseau pentru urmasa Minerului. Hotico nu e singurul vinovat. Ce-i drept, mai vinovati ca el sunt autoritatile locale. Lor nu le-a pasat de simbolul orasului nici cat negru sub unghie.

In cazul asta, se naste intrebarea urmatoare: noua de ce ne-ar pasa de FC Maramures? De ce am investi timp si bani in sustinerea ei? De ce am sta in frig, ploaie sau caldura pentru aceasta echipa? De ce am sta in genunchi la vopsit de mesaje sau steaguri? Ce bucurie ne-a oferit acest FC Maramures Universitar? Bine, exceptand faptul ca majoritatea jucatorilor sunt aceiasi care au imbracat tricoul galben-albastru. In afara faptului ca este singura echipa divizionara din intreg judetul, nu gasesc un motiv temeinic care sa ne atraga in peluza. Simpla titulatura de “echipa locala de fotbal” nu este suficienta pentru noi.